Soluții BAC Filosofie 2019 · Simulare · Var. simulare

SUBIECTUL I

d. sensul existenței umane — Sintagma „scopul existenței umane” trimite la problema sensului vieții, adică la orientarea și finalitatea existenței omului.
d. etică — Etica este disciplina filosofică ce analizează moralitatea acțiunilor și criteriile după care distingem binele de rău.
c. în momentele de luciditate persoana respectivă și-a exprimat dorința de a muri dacă ar ajunge într-o situație extremă — Eutanasia voluntară presupune acordul explicit al persoanei, inclusiv exprimat anticipat, în mod lucid.
a. statul intervine în viața indivizilor, oferindu-le condițiile necesare îndeplinirii scopurilor individuale — Libertatea pozitivă înseamnă capacitatea reală de a acționa și de a-ți realiza scopurile, nu doar absența constrângerilor.
d. omul este liber și absolut responsabil față de sine și de întreaga omenire — Pentru J.-P. Sartre, omul este „condamnat să fie liber”, iar alegerile sale îl angajează atât pe sine, cât și o imagine a omenirii.
b. asupra moralei ce urmărește să răspundă la întrebarea: Care sunt condițiile unei vieți morale? — Etica este reflecția filosofică asupra moralei și asupra condițiilor vieții bune și drepte.
b. constă în absența constrângerilor arbitrare impuse de puterea politică sau de alți oameni — Libertatea negativă desemnează sfera în care individul nu este împiedicat din exterior să acționeze.
b. responsabilitatea social-politică — În plan social-politic, libertatea nu este arbitrar nelimitată, ci presupune răspundere pentru consecințele acțiunilor asupra celorlalți.
c. eudaimonismul — Eudaimonismul consideră fericirea scopul vieții morale și criteriul după care poate fi evaluată valoarea unei acțiuni.
a. a apărut ca reacție la teoriile morale, ca un demers inductiv ce constă în derivarea unor principii din analiza unor fapte concrete sau în determinarea unor principii care guvernează un anumit act sau tip de comportament — Etica aplicată pornește de la probleme morale concrete, precum eutanasia, avortul, clonarea sau drepturile omului, pentru a clarifica principii și decizii practice.

SUBIECTUL al II-lea

A.

Asocierile corecte sunt:

a-5 — Imperativul categoric cere să acționăm numai după maxime care pot deveni legi universale.
b-1 — Utilitarismul evaluează acțiunile după consecințele lor, mai precis după măsura în care produc fericire.
c-2 — Etica deontologică apreciază valoarea morală a acțiunii prin respectarea datoriei și a unor principii normative universale.
d-4 — Eutanasia a dobândit sensul modern de „a omorî din milă”, în contextul suferinței extreme.

B.

Susțin o formă moderată a hedonismului, nu una redusă la satisfacții imediate. Hedonismul pornește de la ideea că plăcerea și evitarea suferinței sunt importante pentru viața omului, iar această intuiție este greu de respins: nimeni nu poate considera indiferente durerea, frica sau umilința. Totuși, dacă plăcerea este înțeleasă doar ca satisfacție de moment, hedonismul devine insuficient moral, deoarece poate justifica excese, egoism sau neglijarea datoriei față de ceilalți. O variantă filosofic mai solidă este apropiată de Epicur: plăcerea autentică presupune cumpătare, echilibru, absența tulburării sufletești și evitarea dorințelor inutile. În acest sens, hedonismul poate fi practicat ca artă a unei vieți senine, în care omul nu își distruge sănătatea, relațiile și demnitatea pentru satisfacții trecătoare. Prin urmare, hedonismul este acceptabil numai dacă plăcerea este integrată într-o viață rațională și responsabilă.

C.

Un exemplu relevant este alegerea unui medic de a-și trata pacienții cu respect, competență și onestitate, chiar și atunci când ar putea câștiga mai mult prin superficialitate sau abuz. Morala îi oferă criterii pentru a înțelege că sensul profesiei sale nu este doar succesul personal, ci binele persoanei vulnerabile aflate în grijă. Respectând principii precum demnitatea umană, responsabilitatea și dreptatea, medicul își împlinește existența nu doar prin rezultate materiale, ci printr-o viață cu valoare pentru ceilalți. Astfel, morala contribuie la descoperirea sensului existenței umane, deoarece transformă libertatea individuală într-o alegere orientată spre bine.

SUBIECTUL al III-lea

A.

1.

Pe baza textului lui R. Descartes, omul este alcătuit din două substanțe:

substanța gânditoare, adică sufletul sau conștiința, definită prin îndoială, înțelegere, afirmare, negare, voință, imaginație și simțire;
substanța întinsă, adică trupul, care aparține lumii corporale și este cunoscut prin experiențe precum durerea, foamea și setea.

2.

În perspectiva lui Descartes, între termenii natură umană și ființă cugetătoare există o corelație esențială: natura omului se definește în primul rând prin gândire. Textul pornește de la întrebarea „ce sunt?” și răspunde prin formula „un lucru ce cugetă”. Așadar, omul nu este identificat mai întâi cu trupul său, cu funcțiile biologice sau cu poziția sa socială, ci cu activitatea conștiinței. A cugeta înseamnă, pentru Descartes, a te îndoi, a înțelege, a afirma, a nega, a voi, a nu voi, a imagina și a simți. Toate aceste acte aparțin eului conștient și constituie dovada existenței sale certe.

Corelația este importantă deoarece natura umană este văzută ca natură rațională și reflexivă. Omul se deosebește de lucrurile pur materiale prin faptul că se poate raporta la sine, își poate examina gândurile și poate căuta adevărul. De aceea, în filosofia carteziană, certitudinea existenței eului gânditor este mai sigură decât cunoașterea lumii exterioare: chiar dacă mă îndoiesc de toate, nu pot să mă îndoiesc că eu, cel care mă îndoiesc, exist. Totuși, textul nu neagă realitatea trupului. Descartes afirmă că natura îl învață limpede că are un trup care simte durerea, foamea și setea. Prin urmare, omul este o unitate problematică între suflet și corp, dar esența sa distinctivă rămâne gândirea. Astfel, natura umană este înțeleasă ca existență corporală însuflețită de o conștiință capabilă de cunoaștere, libertate interioară și autoreflecție.

3.

Consider că perspectiva lui Descartes rămâne actuală prin accentul pus pe conștiință, îndoială și autonomie rațională. Într-o lume dominată de informații rapide, manipulare mediatică și dependență de tehnologie, ideea că omul trebuie să gândească singur și să caute temeiuri sigure este foarte valoroasă. Îndoiala metodică poate funcționa astăzi ca exercițiu critic împotriva prejudecăților și a acceptării necontrolate a opiniilor.

Totuși, dualismul radical dintre suflet și trup trebuie nuanțat. Științele contemporane arată că procesele mentale sunt profund legate de creier, de corp, de afectivitate și de mediul social. Omul nu poate fi redus nici la pură gândire, nici la pură corporalitate. De aceea, actualitatea lui Descartes constă mai ales în ideea demnității ființei raționale și conștiente, nu în separarea absolută dintre minte și corp.

B.

1.

Teza potrivit căreia dreptatea înseamnă a da în mod egal celor egali și în mod inegal celor ce nu sunt egali este justificată, deoarece dreptatea nu se confundă cu uniformitatea mecanică. Dacă două persoane se află în aceeași situație relevantă, ele trebuie tratate egal, pentru a evita privilegiile și discriminarea. Dar dacă situațiile sunt diferite, tratamentul identic poate deveni nedrept. De exemplu, cine are o nevoie mai mare, un merit mai mare sau o responsabilitate mai mare poate primi în mod justificat un tratament diferit. Așadar, dreptatea presupune proporționalitate: egalitate acolo unde condițiile sunt egale și diferențiere rațională acolo unde condițiile sunt diferite.

2.

Un exemplu concret este acordarea burselor școlare. Elevii care au aceleași rezultate și îndeplinesc aceleași criterii trebuie tratați egal, primind aceeași bursă de merit. În schimb, elevii aflați în situații materiale dificile pot primi burse sociale, chiar dacă nu au aceeași medie ca elevii premiați pentru performanță. Această diferențiere este dreaptă, deoarece răspunde unor criterii diferite: meritul, pe de o parte, și nevoia socială, pe de altă parte.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Completitudine: toate cerințele din Subiectele I, II și III sunt rezolvate în ordinea din subiect.
Acuratețe conceptuală: răspunsurile la grilă și asocieri coincid cu baremul; conceptele de etică, libertate negativă/pozitivă, eudaimonism, utilitarism, deontologie, hedonism, dualism cartezian și dreptate distributivă sunt folosite corect.
Calitatea argumentării: răspunsurile dezvoltate au teză clară, justificări filosofice și concluzie coerentă.
Exemple: exemplele despre medic și bursele școlare sunt concrete, relevante și conectate explicit la morală, sensul existenței și dreptate.
Respectarea lungimilor cerute: argumentarea despre hedonism este de aproximativ zece rânduri, analiza natură umană/ființă cugetătoare are dezvoltare de aproximativ o jumătate de pagină, iar argumentul despre dreptate are dimensiunea solicitată.
Verdict final: soluția este completă, coerentă și adecvată pentru obținerea punctajului maxim.