BacPath
Soluții · Profil Umanist

Soluții BAC Filosofie 2018 · Model

Model oficial

Vrei să încerci subiectul mai întâi? ← Înapoi la subiect

SUBIECTUL I

  1. d. sensului vieții
    Întrebarea „De ce exist?” este o întrebare existențială, orientată spre scopul și semnificația vieții umane.

  2. b. împlinirea destinului creator
    La Lucian Blaga, omul este definit prin deschiderea spre mister și prin destinul creator, pentru care este dispus să se sacrifice.

  3. a. etică
    Virtutea este o problemă morală, iar etica studiază binele, răul, datoria, virtutea și conduita umană.

  4. b. limită sau constrângere
    Libertatea se înțelege prin raportare la limitele sau constrângerile care o condiționează ori o restrâng.

  5. b. revendicarea logică a consecințelor libertății noastre
    Pentru J.-P. Sartre, omul este liber și, tocmai de aceea, răspunzător pentru alegerile sale și pentru consecințele lor.

  6. a. aparțin tuturor oamenilor, prin simplul fapt că s-au născut oameni
    Drepturile naturale sunt universale și inerente ființei umane, nefiind acordate de stat ca simple privilegii.

  7. b. independente de orice experiență
    La Immanuel Kant, cunoștințele a priori sunt valabile independent de experiență, spre deosebire de cele a posteriori.

  8. d. Aristotel
    Teoria adevărului-corespondență susține că o judecată este adevărată dacă este în acord cu realitatea; această perspectivă este formulată clasic de Aristotel.

  9. c. numai conform acelei maxime prin care să poți vrea, totodată, ca ea să devină o lege universală
    Imperativul categoric kantian cere ca maxima acțiunii să poată fi universalizată fără contradicție.

  10. d. pentru asigurarea lui, intervenția statului trebuie să fie cât mai mică
    Drepturile negative cer, în primul rând, neintervenția statului și a celorlalți în exercitarea libertății individuale.

SUBIECTUL al II-lea

A. Asocieri corecte

  • a. Hedonismul — 3: face din plăcere scopul suprem al omului.
  • b. Eudaimonismul — 1: a fost promovat, printre alții, de Aristotel, pentru care fericirea reprezintă binele suprem.
  • c. Etica aplicată — 4: analizează probleme morale concrete și controversate, precum avortul sau eutanasia.
  • d. Etica deontologică — 2: consideră că moralitatea acțiunii depinde de respectarea unor principii normative universale și necesare.

B. Argumentare: împotriva practicării eutanasiei active

Consider că eutanasia activă nu ar trebui practicată, deoarece ea transformă intenția de a curma suferința într-un act direct de suprimare a vieții. Din perspectivă deontologică, viața umană are demnitate, iar persoana nu trebuie tratată ca un simplu mijloc pentru eliminarea durerii. Chiar dacă autonomia pacientului este importantă, decizia de a muri poate fi influențată de teamă, depresie, presiuni familiale sau lipsa accesului la îngrijiri paliative adecvate. În plus, legalizarea eutanasiei active poate crea riscul ca persoanele vulnerabile să se simtă obligate moral sau economic să aleagă moartea. O societate dreaptă trebuie să răspundă suferinței prin sprijin medical, psihologic și uman, nu prin legitimarea uciderii intenționate. Prin urmare, compasiunea autentică presupune protejarea vieții și alinarea durerii, nu anularea existenței persoanei suferinde.

C. Exemplu privind rolul creațiilor culturale în împlinirea sensului existenței umane

Un tânăr care citește poezia lui Mihai Eminescu și apoi începe să scrie propriile texte poate descoperi că existența sa nu se reduce la nevoi biologice sau la succes material. Creația culturală îi oferă un mod de a înțelege iubirea, timpul, moartea, frumusețea și raportul cu ceilalți. Prin literatură, el își exprimă trăirile, își clarifică valorile și participă la o lume de sens care îl depășește ca individ. Astfel, cultura nu este un simplu ornament al vieții, ci un mijloc prin care omul își dezvoltă umanitatea și își poate împlini sensul existenței.

SUBIECTUL al III-lea

A. Text: René Descartes, Meditații despre filosofia primă

1. Două caracteristici ale ființei cugetătoare

Două caracteristici ale ființei cugetătoare, pe baza textului, sunt:

  • capacitatea de a se îndoi, de a înțelege, de a afirma și de a nega, adică exercitarea actelor gândirii;
  • distincția față de corp, deoarece ființa cugetătoare este prezentată ca neîntinsă, spre deosebire de corp, care este întins și necugetător.

2. Corelația dintre natură umană și cugetare

În textul dat, Descartes stabilește o corelație esențială între natura umană și cugetare: omul este, înainte de toate, o ființă care gândește. Prin îndoiala metodică, filosoful poate pune sub semnul întrebării existența lumii exterioare și chiar a propriului corp, însă nu poate nega faptul că se îndoiește. Or, îndoiala este un act al gândirii; de aceea, existența subiectului cugetător devine certă. Natura umană este definită astfel prin res cogitans, adică prin substanța gânditoare.

Cugetarea nu înseamnă doar raționament abstract, ci include, în sens cartezian, îndoiala, înțelegerea, afirmarea, negarea, voința, imaginația și simțirea. Aceste acte arată că omul are conștiință de sine și poate raporta lumea la propria interioritate. În același timp, Descartes distinge între suflet și corp: sufletul este neîntins și cugetător, iar corpul este întins și necugetător. Prin urmare, corelația dintre natură umană și cugetare constă în faptul că gândirea reprezintă trăsătura definitorie a omului și temeiul identității sale personale. Omul este om nu doar pentru că are corp, ci mai ales pentru că se poate cunoaște pe sine ca subiect care gândește.

3. Punct de vedere personal

Consider că perspectiva lui Descartes este valoroasă deoarece subliniază importanța conștiinței de sine și a rațiunii în definirea omului. Totuși, separarea radicală dintre suflet și corp mi se pare discutabilă, fiindcă experiența umană concretă este una întrupată: emoțiile, suferința, percepțiile și acțiunile noastre depind și de corp. Așadar, omul poate fi înțeles ca ființă cugetătoare, dar nu ca ființă complet separată de dimensiunea sa corporală.

B. Dreptatea procedurală și egalitatea în fața legii

1. Argument în favoarea dreptății procedurale

Susțin ideea că dreptatea procedurală înseamnă aplicarea corectă a legilor, deoarece o lege dreaptă își pierde valoarea dacă este aplicată arbitrar. Corectitudinea procedurii garantează imparțialitatea: aceleași reguli se aplică tuturor, indiferent de avere, funcție sau influență. Astfel sunt limitate abuzul, corupția și privilegiile nemeritate. În plus, cetățenii pot avea încredere în instituții numai atunci când deciziile sunt luate după reguli publice, stabile și respectate. Prin urmare, aplicarea corectă a legii este o condiție a dreptății într-o societate democratică.

2. Exemplu concret privind preferabilitatea egalității în fața legii

De exemplu, dacă doi șoferi trec pe culoarea roșie a semaforului, unul bogat și unul sărac, egalitatea în fața legii cere ca amândoi să fie sancționați după aceeași regulă. Această egalitate este preferabilă unei egalități materiale absolute, deoarece nu urmărește să îi facă pe oameni identici ca avere, statut sau mod de viață, ci să împiedice privilegierea nedreaptă a unuia în fața celuilalt. Într-un stat de drept, persoana influentă nu trebuie iertată, iar persoana vulnerabilă nu trebuie tratată mai aspru. Egalitatea juridică protejează demnitatea fiecărui cetățean și face posibilă conviețuirea socială corectă.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

  • Completitudine: toate cerințele din Subiectele I, II și III sunt rezolvate în ordinea subiectului.
  • Acuratețe conceptuală: răspunsurile folosesc corect concepte precum sensul vieții, destin creator, etică, libertate, drepturi naturale, cunoaștere a priori, imperativ categoric, hedonism, eudaimonism, etică aplicată, etică deontologică, natură umană, cugetare, dreptate procedurală și egalitate în fața legii.
  • Justificări pentru grilă: fiecare răspuns de la Subiectul I include litera corectă și o explicație conceptuală scurtă.
  • Asocieri complete: Subiectul al II-lea A include toate cele patru corespondențe corecte.
  • Argumentare: răspunsurile argumentative au teză clară, motive relevante și concluzie.
  • Exemple: exemplele sunt concrete, adecvate filosofic și legate explicit de cerință.
  • Respectarea lungimilor: argumentarea despre eutanasie, analiza carteziană și argumentul despre dreptatea procedurală respectă aproximativ dimensiunile cerute.
  • Calitatea limbii: exprimarea este coerentă, elevată și potrivită unui răspuns de BAC.

Verdict final: soluția este completă, coerentă și calibrată pentru punctaj maxim.