Soluții BAC Bio B2 (Anatomie) 2024 · Iunie–Iulie

SUBIECTUL I

A

În procesul de eliminare, urina din vezica urinară trece în uretră.

B

Două disfuncții endocrine sunt:

• Diabetul zaharat: apare prin hiposecreție de insulină sau prin utilizarea ineficientă a insulinei și se caracterizează prin hiperglicemie și glicozurie.
• Boala Basedow-Graves: apare prin hipersecreție de hormoni tiroidieni și se caracterizează prin exoftalmie, metabolism intensificat și scădere în greutate.

C

1. d) vizual
2. b) bicepsul
3. c) produși de testicule
4. c) nervos
5. d) se aseamănă cu aorta prin tipul de sânge transportat

D

1. A.
2. F. Segmentul central al analizatorului cutanat este localizat la nivelul scoarței cerebrale, în aria somestezică din lobul parietal.
3. F. Prostata este componentă a sistemului reproducător masculin, iar vaginul este componentă a sistemului reproducător feminin.

SUBIECTUL al II-lea

A

a)

Cele patru baze azotate din componența nucleotidelor de tip ADN sunt: adenina, timina, guanina și citozina.

b)

Fragmentul de ADN bicatenar are 776 nucleotide, dintre care 220 conțin citozină.

În ADN bicatenar, conform complementarității bazelor azotate:

• citozina se leagă de guanină, deci C = G;
• adenina se leagă de timină, deci A = T.

Calculul numărului de nucleotide cu adenină:

• C = 220 nucleotide;
• G = 220 nucleotide;
• C + G = 220 + 220 = 440 nucleotide;
• A + T = 776 - 440 = 336 nucleotide;
• deoarece A = T, rezultă A = 336 : 2 = 168 nucleotide cu adenină.

Numărul legăturilor duble și triple:

• perechile A-T sunt în număr de 168; fiecare pereche A-T este unită prin două legături de hidrogen, deci există 168 legături duble, corespunzătoare la 336 legături de hidrogen;
• perechile C-G sunt în număr de 220; fiecare pereche C-G este unită prin trei legături de hidrogen, deci există 220 legături triple, corespunzătoare la 660 legături de hidrogen.

Secvența complementară pentru catena de ADN dată este:

3'-G C C C A T-5'
5'-C G G G T A-3'

Deci secvența de nucleotide din catena de ADN 5’-3’ complementară este CGGGTA.

c)

Cerință propusă: Stabiliți numărul total de legături de hidrogen din fragmentul de ADN bicatenar.

Rezolvare:

• legături de hidrogen în perechile A-T: 168 x 2 = 336;
• legături de hidrogen în perechile C-G: 220 x 3 = 660;
• numărul total de legături de hidrogen: 336 + 660 = 996.

B

a)

Pacientul are grupa de sânge B (III), deoarece în plasma sângelui are doar aglutinina α/anti-A. Aceasta este caracteristică grupei B.

b)

Două exemple de grupe de sânge ale unor posibili donatori sunt B (III) și O (I).

Motivație: pacientul cu grupa B are în plasmă aglutinina anti-A, deci nu poate primi hematii cu aglutinogen A. Sângele de grupă B are aglutinogen B, compatibil cu primitorul B, iar sângele de grupă O nu are aglutinogene A sau B pe hematii, fiind compatibil în sistemul ABO pentru o transfuzie cu o cantitate mică de sânge.

c)

Dacă pacientul ar fi Rh negativ, transfuzia cu sânge Rh pozitiv ar putea determina imunizarea primitorului și formarea de anticorpi anti-Rh. La un contact ulterior cu hematii Rh pozitive, anticorpii anti-Rh pot provoca aglutinarea și hemoliza hematiilor, producând un accident transfuzional grav.

d)

Cerință propusă: Precizați grupele de sânge incompatibile cu pacientul în sistemul ABO și motivați răspunsul.

Rezolvare: Pentru pacientul cu grupa B (III) sunt incompatibile grupele A (II) și AB (IV), deoarece hematiile acestor donatori au aglutinogen A, care reacționează cu aglutinina α/anti-A din plasma pacientului.

SUBIECTUL al III-lea

1.

a)

Două capacități respiratorii sunt:

• capacitatea vitală, alcătuită din volumul curent, volumul inspirator de rezervă și volumul expirator de rezervă;
• capacitatea inspiratorie, alcătuită din volumul curent și volumul inspirator de rezervă.

Un volum de aer comun acestor capacități respiratorii este volumul curent.

b)

În inspirație, diafragma se contractă, se aplatizează și coboară, mărind diametrul vertical al cutiei toracice. Volumul toracic și volumul pulmonar cresc, presiunea aerului din plămâni scade sub presiunea atmosferică, iar aerul pătrunde în plămâni.

c)

Expirația

1. În expirația de repaus, diafragma și mușchii intercostali externi se relaxează, iar volumul cutiei toracice scade.
2. Scăderea volumului pulmonar determină creșterea presiunii intrapulmonare peste presiunea atmosferică, astfel încât aerul este eliminat din plămâni.

Transportul oxigenului la celule

1. Cea mai mare parte a oxigenului este transportată prin sânge legată de hemoglobina din eritrocite, sub formă de oxihemoglobină.
2. La nivelul țesuturilor, oxigenul se desprinde de hemoglobină și difuzează din capilarele sanguine spre celule, unde este folosit în respirația celulară.

2.

a)

Trei parametri funcționali ai activității cardiace sunt:

• frecvența cardiacă;
• debitul sistolic;
• debitul cardiac.

b)

Există asemănări între compoziția chimică a salivei și compoziția chimică a sucului pancreatic deoarece ambele sunt sucuri digestive care conțin apă, substanțe anorganice și enzime. De exemplu, saliva conține amilază salivară, iar sucul pancreatic conține amilază pancreatică, ambele participând la digestia glucidelor.

c)

Noțiuni specifice: proteine, acid clorhidric, pepsină, tripsină, peptidaze, aminoacizi.

Minieseu - Digestia chimică a proteinelor:

Digestia chimică a proteinelor începe în stomac, unde acidul clorhidric creează mediul acid și activează pepsinogenul în pepsină, enzimă care hidrolizează proteinele în fragmente polipeptidice. În intestinul subțire, tripsina din sucul pancreatic continuă descompunerea polipeptidelor, iar peptidazele din sucul intestinal finalizează digestia. Produșii finali ai digestiei proteinelor sunt aminoacizii, care se absorb prin vilozitățile intestinale în sânge.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

• Toate cerințele din SUBIECTUL I, II și III sunt rezolvate în ordinea din enunț.
• Itemii cu alegere multiplă și afirmațiile adevărat/fals sunt completați corect, iar afirmațiile false sunt corectate fără folosirea negației.
• Terminologia folosită este adecvată anatomiei, fiziologiei, geneticii și ecologiei umane pentru clasele XI-XII.
• Calculele genetice includ etapele necesare: complementaritatea bazelor, numărul nucleotidelor cu adenină, legăturile duble/triple și secvența complementară.
• Problemele care cer formularea unei cerințe suplimentare includ atât cerința propusă, cât și rezolvarea ei.
• Minieseul include șase noțiuni specifice și le utilizează corect într-un text coerent de trei fraze.
• Verdict final: soluția este completă, clară științific și formulată pentru obținerea punctajului maxim.