Soluții BAC Bio B2 (Anatomie) 2023 · Iunie–Iulie

SUBIECTUL I

A

O completare corectă este:

Sternocleidomastoidienii, deltoizii și bicepșii brahiali sunt mușchi scheletici.

B

Două vase de sânge care aparțin circulației mici sunt:

• arterele pulmonare - transportă sângele de la ventriculul drept al inimii spre plămâni;
• venele pulmonare - transportă sângele de la plămâni spre atriul stâng al inimii.

C

1. b) fotoreceptori
2. c) femurul
3. a) acromegalia
4. d) vezica urinară
5. c) presiunea aerului din plămâni crește

D

1. F - Volumul rezidual este componentă a capacității pulmonare totale. Capacitatea vitală este alcătuită din volumul curent, volumul inspirator de rezervă și volumul expirator de rezervă.
2. F - Industrializarea și defrișarea sunt exemple de activități umane care pot contribui la degradarea unui ecosistem natural.
3. A

SUBIECTUL al II-lea

A

a)

Două tipuri de ARN implicate în sinteza proteinelor la eucariote sunt:

• ARN mesager (ARNm) - copiază informația genetică din ADN și o transportă la ribozomi, unde servește ca matrice pentru ordinea aminoacizilor din proteină;
• ARN de transfer (ARNt) - transportă aminoacizii la ribozomi și recunoaște codonii de pe ARNm prin anticodonul complementar.

b)

Fragmentul de ADN bicatenar are 672 nucleotide, dintre care 192 conțin timină (T).

În ADN bicatenar, bazele azotate sunt complementare:

• A = T
• C = G

Numărul nucleotidelor cu adenină:

T = 192
A = 192

Numărul total de nucleotide cu adenină și timină:

A + T = 192 + 192 = 384

Numărul total de nucleotide cu citozină și guanină:

C + G = 672 - 384 = 288

Deoarece C = G:

C = 288 : 2 = 144
G = 144

Numărul nucleotidelor cu citozină este 144.

Numărul perechilor de baze:

672 : 2 = 336 perechi de nucleotide

Numărul perechilor A-T este egal cu numărul nucleotidelor cu timină:

192 perechi A-T

Numărul perechilor C-G este egal cu numărul nucleotidelor cu citozină:

144 perechi C-G

Prin urmare, în exprimarea uzuală pentru ADN:

• 192 legături duble A-T;
• 144 legături triple C-G.

Dacă se numără legăturile de hidrogen individuale:

192 x 2 = 384 legături de hidrogen între A și T
144 x 3 = 432 legături de hidrogen între C și G

Catena de ADN dată este:

3'-ACCCTG-5'

Catena complementară se scrie antiparalel, în sensul 5’-3’:

5'-TGGGAC-3'

c)

Cerință propusă: Stabiliți numărul total de legături de hidrogen dintre bazele azotate complementare ale fragmentului de ADN bicatenar.

Rezolvare:

legături de hidrogen A-T = 192 x 2 = 384
legături de hidrogen C-G = 144 x 3 = 432
total = 384 + 432 = 816

Fragmentul de ADN bicatenar conține 816 legături de hidrogen între bazele azotate complementare.

B

a)

Un posibil donator comun pentru cei doi pacienți are grupa de sânge 0 (I).

Motivație: pacientul cu grupa B poate primi, în transfuzie de cantitate mică, sânge de la grupa B sau de la grupa 0. Pacientul care are în plasmă ambele aglutinine, anti-A și anti-B, are grupa 0 (I) și poate primi sânge doar de la grupa 0. Eritrocitele donatorului cu grupa 0 nu au aglutinogene A sau B, deci nu sunt aglutinate de aglutininele din plasma celor doi pacienți. Dacă se ia în calcul și sistemul Rh, donatorul trebuie să fie compatibil și Rh.

b)

Pacientul cu grupa de sânge B (III) are:

• pe eritrocite: aglutinogenul B;
• în plasmă: aglutinina anti-A, numită și aglutinina alfa (α).

c)

În cazul transfuziei cu sânge incompatibil în sistemul ABO are loc reacția antigen-anticorp, cu aglutinarea și hemoliza eritrocitelor. Aceasta poate determina blocarea vaselor mici, șoc transfuzional, insuficiență renală acută și poate pune viața pacientului în pericol.

d)

Cerință propusă: Precizați grupa ABO a pacientului care are în plasmă ambele tipuri de aglutinine și aglutinogenele de pe eritrocitele acestuia.

Rezolvare: Pacientul care are în plasmă ambele aglutinine, anti-A (α) și anti-B (β), are grupa de sânge 0 (I). Eritrocitele sale nu au aglutinogene A sau B.

SUBIECTUL al III-lea

1.

a)

Un suc digestiv care participă la transformările chimice ale alimentelor în intestinul subțire este sucul pancreatic.

• Exemplu de enzimă: amilaza pancreatică.
• Exemplu de substanțe asupra cărora acționează: amidonul și glicogenul, pe care le transformă în produși mai simpli, precum maltoza și dextrinele.

b)

Digestia transformă substanțele alimentare complexe în substanțe simple, absorbabile: glucoză, aminoacizi, acizi grași, glicerină, apă, săruri minerale și vitamine. La nivelul vilozităților intestinale, o parte dintre produșii digestiei, precum glucoza și aminoacizii, trec în capilarele sanguine, iar lipidele ajung în principal în vasele limfatice și apoi în sânge. Circulația transportă substanțele absorbite către celule, unde acestea sunt utilizate în procesele metabolice, realizând funcțiile de nutriție ale organismului.

c)

Fiziologia intestinului gros

1. În intestinul gros se absoarbe o parte importantă din apă și săruri minerale, ceea ce contribuie la formarea materiilor fecale.
2. Flora bacteriană intestinală din colon participă la fermentația și putrefacția resturilor nedigerate și poate sintetiza vitamina K și unele vitamine din complexul B.

Pancreatita

1. Pancreatita este inflamația pancreasului și poate avea forme acute sau cronice.
2. În pancreatita acută, activarea intrapancreatică a enzimelor digestive poate produce autodigestia țesutului pancreatic și durere abdominală intensă.

2.

a)

Trei grupe de mușchi scheletici sunt:

• mușchii capului;
• mușchii trunchiului;
• mușchii membrelor.

b)

Tiroida este glandă endocrină deoarece secretă hormoni, precum tiroxina (T4), triiodotironina (T3) și calcitonina, direct în sânge, fără canal excretor.

c)

Sistemul nervos somatic

Șase noțiuni specifice: receptori somatici, căi aferente, sistem nervos central, căi eferente, nervi cranieni și spinali, mușchi scheletici.

Sistemul nervos somatic realizează relația organismului cu mediul extern și participă la controlul voluntar al mișcărilor. Receptorii somatici detectează stimuli tactili, termici, dureroși sau proprioceptivi, iar căile aferente conduc influxul nervos prin nervi cranieni și spinali către sistemul nervos central. După integrarea informației, căile eferente transmit comenzi motorii prin nervi cranieni și spinali către mușchii scheletici, determinând contracții coordonate și reflexe somatice.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

• Toate cerințele din SUBIECTUL I, SUBIECTUL al II-lea și SUBIECTUL al III-lea sunt rezolvate în ordine.
• Răspunsurile folosesc terminologie biologică adecvată pentru anatomie, fiziologie, genetică și ecologie umană.
• Afirmațiile false sunt marcate corect și sunt corectate fără folosirea negației.
• Calculele de genetică includ etapele necesare: complementaritatea bazelor, numărul de nucleotide C, perechile A-T/C-G, legăturile de hidrogen și secvența complementară.
• Problemele care cer formularea unei cerințe suplimentare includ atât cerința propusă, cât și rezolvarea ei.
• Minieseul enumeră șase noțiuni specifice și le integrează într-un text coerent de trei fraze.

Verdict final: soluția este completă, corectă științific și redactată pentru obținerea punctajului maxim.