Soluții BAC Bio B2 (Anatomie) 2022 · Iunie–Iulie

SUBIECTUL I

A

Produșii finali ai digestiei proteinelor sunt aminoacizii.

B

Două vase mari de sânge și sensul circulației sângelui prin acestea sunt:

• aorta - conduce sângele oxigenat de la ventriculul stâng spre organe și țesuturi;
• vena cavă superioară - conduce sângele neoxigenat din partea superioară a corpului spre atriul drept.

C

1. c) radiusul
2. b) trunchiului
3. d) gonade
4. d) volumul curent, volumul inspirator de rezervă, volumul expirator de rezervă
5. a) are rol în emulsionarea grăsimilor din alimente

D

1. A - Simpaticul și parasimpaticul sunt componente ale sistemului nervos vegetativ.
2. F - Prostata este glandă anexă a aparatului genital masculin.
3. F - Urina din vezica urinară este eliminată la exterior prin uretră.

SUBIECTUL al II-lea

A

a)

Un tip de ARN implicat în transcriere este ARN-ul mesager (ARNm). Acesta este monocatenar și copiază informația genetică de pe catena matriță de ADN, ducând informația necesară sintezei proteice spre ribozomi.

Un tip de ARN implicat în translație este ARN-ul de transfer (ARNt). Acesta transportă aminoacizii la ribozomi și are un anticodon complementar codonului de pe ARNm.

b)

Fragmentul de ADN bicatenar are 534 nucleotide, dintre care 98 conțin timină (T).

În ADN bicatenar se respectă complementaritatea bazelor azotate:

• adenina se leagă de timină, deci A = T;
• guanina se leagă de citozină, deci G = C.

Numărul nucleotidelor cu adenină:

A = T = 98 nucleotide

Numărul total al nucleotidelor cu adenină și timină:

A + T = 98 + 98 = 196 nucleotide

Numărul total al nucleotidelor cu guanină și citozină:

G + C = 534 - 196 = 338 nucleotide

Deoarece G = C, rezultă:

C = 338 : 2 = 169 nucleotide

Prin urmare, fragmentul de ADN bicatenar conține 169 nucleotide cu citozină.

Numărul perechilor A-T este egal cu numărul nucleotidelor cu timină, adică 98 perechi A-T. Prin urmare, fragmentul conține 98 legături duble A-T. Acestea corespund la:

98 x 2 = 196 legături de hidrogen

Numărul perechilor G-C este egal cu numărul nucleotidelor cu citozină, adică 169 perechi G-C. Prin urmare, fragmentul conține 169 legături triple G-C. Acestea corespund la:

169 x 3 = 507 legături de hidrogen

Secvența de nucleotide din catena de ADN 5’-3’ complementară catenei 3’-5’ date este:

Catena dată: 3’-GGTCAA-5’

Catena complementară: 5’-CCAGTT-3’

c)

Cerință propusă: Stabiliți numărul total de legături de hidrogen dintre bazele azotate ale fragmentului de ADN bicatenar.

Rezolvare:

Numărul total de legături de hidrogen este suma legăturilor din perechile A-T și G-C:

196 + 507 = 703 legături de hidrogen

Fragmentul de ADN bicatenar conține 703 legături de hidrogen.

B

Donatorul care are pe suprafața hematiilor ambele tipuri de aglutinogene/antigene are grupa sanguină AB.

Donatorul care are în plasma sângelui ambele tipuri de aglutinine/anticorpi are grupa sanguină O (I).

Donatorul care are în plasma sângelui doar aglutinina/anticorpul β are grupa sanguină A (II), deoarece plasma grupei A conține aglutinină anti-B/β.

a)

Donatorul comun pentru pacientul cu grupa sanguină B și pentru pacientul cu grupa sanguină AB este donatorul cu grupa sanguină O (I).

Motivație: la transfuzia unei cantități mici de sânge se iau în considerare în special aglutinogenele de pe hematiile donatorului. Hematiile grupei O nu au aglutinogene A sau B, deci nu sunt aglutinate de plasma pacientului cu grupa B și nici de plasma pacientului cu grupa AB.

b)

Aglutinogenul/antigenul caracteristic grupei sanguine B este aglutinogenul B.

c)

În cazul transfuziei cu sânge provenit de la un donator incompatibil ABO se produce reacție antigen-anticorp, cu aglutinarea hematiilor, urmată de hemoliză. Aceasta poate determina accident transfuzional sever, insuficiență renală acută, șoc și chiar moarte.

d)

Cerință propusă: Precizați aglutininele/anticorpii din plasma pacienților cu grupele sanguine B și AB.

Rezolvare:

• pacientul cu grupa sanguină B are în plasmă aglutinină α/anti-A;
• pacientul cu grupa sanguină AB nu are în plasmă aglutinine anti-A sau anti-B.

SUBIECTUL al III-lea

1.

a)

O glandă endocrină este hipofiza. Adenohipofiza secretă hormonul somatotrop (STH), care stimulează creșterea organismului, în special creșterea oaselor lungi și sinteza proteică.

b)

Secreția unei cantități insuficiente de STH poate fi cauza unei boli endocrine deoarece STH controlează creșterea normală a organismului. Hiposecreția de STH în copilărie determină nanism hipofizar, caracterizat prin talie mică, dar cu proporții corporale armonioase.

c)

Glandele endocrine - topografie

1. Hipofiza este situată la baza encefalului, în șaua turcească a osului sfenoid.
2. Tiroida este localizată în regiunea anterioară a gâtului, anterior față de trahee și laringe.

Mixedemul

1. Mixedemul este o boală endocrină produsă la adult prin hiposecreție de hormoni tiroidieni.
2. În mixedem apar scăderea metabolismului bazal, somnolență, creștere în greutate și infiltrarea tegumentelor.

2.

a)

Trei afecțiuni ale analizatorilor sunt: miopia, hipermetropia și cataracta.

b)

Analizatorii și sistemul nervos participă împreună la realizarea funcțiilor de relație deoarece analizatorii recepționează informațiile din mediul extern și intern, iar sistemul nervos le prelucrează și elaborează răspunsuri adecvate. Receptorii transformă stimulii în influxuri nervoase, căile de conducere transmit influxurile spre centrii nervoși, iar ariile corticale realizează analiza și sinteza informațiilor, formând senzații și contribuind la adaptarea organismului la mediu.

c) Minieseu: Rolul segmentelor analizatorului vizual

Șase noțiuni specifice: retină, celule cu bastonaș, celule cu con, nerv optic, căi optice, arie vizuală corticală.

Segmentul periferic al analizatorului vizual este retina, care conține celule cu bastonaș, implicate în vederea la lumină slabă, și celule cu con, implicate în vederea cromatică și în acuitatea vizuală. Segmentul intermediar/de conducere este format din nervul optic și căile optice, care transmit influxurile nervoase de la retină spre encefal. Segmentul central este aria vizuală corticală din lobul occipital, unde informațiile sunt analizate și transformate în senzații vizuale.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

• Toate cerințele din SUBIECTUL I, SUBIECTUL al II-lea și SUBIECTUL al III-lea sunt rezolvate în ordine.
• Răspunsurile adevărat/fals includ corectarea afirmațiilor false fără folosirea negației.
• Calculele de genetică sunt prezentate cu etapele necesare: complementaritatea bazelor, numărul de nucleotide, legăturile duble/triple și catena complementară.
• Problema de transfuzie ABO include identificarea grupelor donatorilor, compatibilitatea, antigenul grupei B, consecința incompatibilității și o cerință suplimentară rezolvată.
• Răspunsurile de anatomie, fiziologie, genetică și hematologie folosesc terminologie științifică adecvată nivelului XI-XII.
• Minieseul respectă cerința: șase noțiuni specifice și text coerent de maximum trei-patru fraze.
• Verdict final: soluția este completă, corectă științific și formulată pentru punctaj maxim.