Soluții BAC Bio B2 (Anatomie) 2021 · Iunie–Iulie

SUBIECTUL I

A

Din punct de vedere topografic, sistemul nervos se clasifică în central și periferic.

B

Două tipuri de contracții musculare sunt:

• contracția izotonică - lungimea mușchiului se modifică, iar contracția produce mișcare;
• contracția izometrică - lungimea mușchiului rămâne aproximativ constantă, dar tensiunea musculară crește, contribuind la menținerea poziției corpului.

C

1. c) osos
2. b) artera aortă
3. b) conțin pigmenți
4. c) membrului superior
5. a) anexita și adenomul de prostată

D

1. F - Segmentul periferic al analizatorului auditiv conține receptorii auditivi.
2. F - Volumul rezidual este componentă a capacității pulmonare totale.
3. A - Prin venele pulmonare circulă sânge oxigenat.

SUBIECTUL al II-lea

A

a)

Două tipuri de acizi ribonucleici implicați în sinteza proteică sunt:

• ARN mesager (ARNm) - copiază și transportă informația genetică de la ADN la ribozomi;
• ARN de transfer (ARNt) - transportă aminoacizii la ribozomi și recunoaște codonii de pe ARNm prin anticodon.

O deosebire: ARNm conține succesiunea de codoni care stabilește ordinea aminoacizilor în proteină, în timp ce ARNt aduce aminoacizii corespunzători acestor codoni.

b)

Fragmentul de ADN bicatenar are 622 nucleotide, dintre care 128 conțin timină.

În ADN bicatenar se respectă complementaritatea bazelor:

• A = T;
• G = C;
• A se leagă complementar cu T;
• G se leagă complementar cu C.

Numărul nucleotidelor cu adenină:

A = T = 128 nucleotide

Numărul total al nucleotidelor cu adenină și timină:

A + T = 128 + 128 = 256 nucleotide

Numărul nucleotidelor cu guanină și citozină:

G + C = 622 - 256 = 366 nucleotide

Deoarece G = C:

G = 366 : 2 = 183 nucleotide
C = 183 nucleotide

Numărul nucleotidelor cu guanină este 183.

Legăturile dintre bazele complementare:

• între A și T sunt legături duble de hidrogen;
• între G și C sunt legături triple de hidrogen.

Numărul perechilor A-T este 128, deci:

128 perechi A-T = 128 legături duble A-T
128 x 2 = 256 punți de hidrogen în perechile A-T

Numărul perechilor G-C este 183, deci:

183 perechi G-C = 183 legături triple G-C
183 x 3 = 549 punți de hidrogen în perechile G-C

Prin urmare, fragmentul are 128 legături duble A-T și 183 legături triple G-C; acestea corespund la 256, respectiv 549 punți de hidrogen.

Secvența complementară pentru catena 3’-5’:

catena dată:          3'-AGGCCT-5'
catena complementară: 5'-TCCGGA-3'

Secvența cerută este 5’-TCCGGA-3’.

c)

Cerință propusă: Stabiliți numărul de nucleotide dintr-o catenă a fragmentului de ADN bicatenar.

Rezolvare:

622 nucleotide în ADN bicatenar : 2 catene = 311 nucleotide/catenă

O catenă a fragmentului de ADN conține 311 nucleotide.

B

a)

Pacienții vizați au grupele B Rh pozitiv și AB Rh pozitiv. Donatorii disponibili au grupele O Rh negativ, O Rh pozitiv și B Rh negativ.

Donatorii comuni compatibili pentru ambii pacienți sunt:

• O Rh negativ;
• O Rh pozitiv;
• B Rh negativ.

Motivație: o persoană cu grupa B Rh pozitiv poate primi, pentru o cantitate mică de sânge, sânge din grupele B sau O, cu Rh pozitiv sau Rh negativ. O persoană cu grupa AB Rh pozitiv poate primi sânge de la toate grupele sistemului ABO și poate primi atât sânge Rh pozitiv, cât și Rh negativ, deoarece nu are aglutinine anti-A sau anti-B în plasmă și este Rh pozitivă.

b)

O persoană cu grupa sanguină A are în plasmă aglutinina β, adică anticorpi anti-B.

c)

În cazul unei transfuzii incompatibile din punctul de vedere al sistemului Rh, organismul receptorului poate produce anticorpi anti-Rh/anti-D, ceea ce determină aglutinarea și hemoliza hematiilor transfuzate, cu apariția unei reacții transfuzionale grave.

d)

Cerință propusă: Stabiliți care dintre donatorii disponibili este compatibil cu pacientul care are grupa A Rh negativ.

Rezolvare: pacientul cu grupa A Rh negativ poate primi sânge de la donatori cu grupa A Rh negativ sau O Rh negativ. Dintre donatorii disponibili, este compatibil doar donatorul cu grupa O Rh negativ, deoarece sângele O nu conține antigene A sau B pe hematii, iar Rh negativ nu conține antigenul Rh.

SUBIECTUL al III-lea

1

a)

Glanda endocrină pereche situată la polul superior al rinichilor este glanda suprarenală.

Doi hormoni secretați de glandele suprarenale sunt:

• adrenalina;
• cortizolul.

b)

Secreția insuficientă de hormoni tiroidieni poate cauza o boală endocrină deoarece hormonii tiroidieni, precum tiroxina și triiodotironina, reglează metabolismul, creșterea și dezvoltarea organismului. Hiposecreția lor determină hipotiroidism, care se poate manifesta la adult prin mixedem, iar la copil prin tulburări grave de creștere și dezvoltare neuropsihică.

c)

Hormonii sexuali feminini

1. Ovarele secretă hormoni sexuali feminini, dintre care cei mai importanți sunt estrogenii și progesteronul.
2. Estrogenii determină dezvoltarea caracterelor sexuale secundare feminine, iar progesteronul pregătește mucoasa uterină pentru nidație și contribuie la menținerea sarcinii.

Hipofiza

1. Hipofiza este o glandă endocrină situată la baza encefalului, în șaua turcească a osului sfenoid.
2. Adenohipofiza secretă hormoni tropi, precum TSH, ACTH, FSH și LH, care controlează activitatea altor glande endocrine.

2

a)

Digestia, circulația, respirația și excreția acționează integrat în realizarea funcțiilor de nutriție. Digestia transformă alimentele în substanțe simple, absorbabile; circulația transportă nutrimentele și oxigenul la celule și preia dioxidul de carbon și produșii de metabolism; respirația asigură oxigenul necesar oxidărilor celulare și elimină dioxidul de carbon; excreția elimină produșii toxici de metabolism, excesul de apă și săruri minerale, menținând homeostazia organismului.

b)

La nivelul intestinului subțire, alimentele suferă transformări chimice deoarece asupra chimului gastric acționează sucul pancreatic, bila și sucul intestinal. Enzimele digestive hidrolizează substanțele organice complexe: glucidele sunt transformate în monozaharide, proteinele în aminoacizi, iar lipidele, după emulsionarea de către bilă, sunt transformate în acizi grași și glicerol. Produșii finali ai digestiei pot fi apoi absorbiți prin mucoasa intestinală.

c)

Minieseu: Formarea și eliminarea urinei

Șase noțiuni specifice:

1. nefron;
2. filtrare glomerulară;
3. reabsorbție tubulară;
4. secreție tubulară;
5. urină finală;
6. micțiune.

Urina se formează la nivelul nefronului, unde prin filtrare glomerulară apa și substanțele mici din plasma sangvină trec în capsula renală, formând urina primară. În tubii uriniferi au loc reabsorbția tubulară, prin care sunt recuperate substanțe utile precum apa, glucoza, aminoacizii și unii ioni, și secreția tubulară, prin care anumite substanțe sunt trecute din sânge în tubii renali. În urma acestor procese se formează urina finală, care este transportată prin căile urinare și eliminată la exterior prin micțiune.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

• Toate subpunctele din SUBIECTUL I, II și III sunt rezolvate în ordinea cerută.
• Răspunsurile adevărat/fals includ corectarea afirmațiilor false fără folosirea negației.
• Calculele de genetică sunt prezentate cu etape explicite: complementaritatea bazelor, numărul de nucleotide și legăturile de hidrogen.
• Problemele care cer formularea unei cerințe suplimentare includ atât cerința, cât și rezolvarea ei.
• Terminologia folosită este specifică anatomiei, fiziologiei și geneticii de liceu: ARNm, ARNt, nefron, filtrare glomerulară, reabsorbție tubulară, secreție tubulară, hormoni tropi.
• Minieseul conține șase noțiuni specifice și un text coerent de trei fraze.
• Verdict final: soluția este completă și orientată către punctaj maxim.