Soluții BAC Bio B2 (Anatomie) 2018 · Iunie–Iulie

SUBIECTUL I

A

Tarsienele, metatarsienele și falangele sunt oase ale scheletului membrelor inferioare.

B

Două organe localizate în cavitatea toracică sunt:

• inima - pompează sângele în circulația sistemică și pulmonară;
• plămânii - realizează schimburile de gaze respiratorii, asigurând oxigenarea sângelui și eliminarea dioxidului de carbon.

C

1. d) vena pulmonară
2. b) hipofiză
3. b) ovulul
4. b) diafragma se contractă
5. a) bicepsul

D

1. F - Boala Basedow-Graves este provocată de o disfuncție a glandei tiroide, cu hipersecreție de hormoni tiroidieni.
2. F - Ecosistemele artificiale/antropizate sunt create și dirijate de către om.
3. A - Celulele cu conuri și celulele cu bastonașe din retină conțin pigmenți fotosensibili.

SUBIECTUL al II-lea

A

a)

Alte două tipuri de ARN sunt:

• ARN ribozomal (ARNr) - intră în structura ribozomilor și participă la sinteza proteinelor;
• ARN de transfer/transport (ARNt) - transportă aminoacizii la ribozomi și recunoaște codonii ARNm prin anticodoni complementari.

b)

Fragmentul de ADN bicatenar are 912 nucleotide, dintre care 248 conțin citozină.

În ADN-ul bicatenar se respectă complementaritatea bazelor azotate:

• citozina se împerechează cu guanina, deci C = G = 248 nucleotide;
• adenina se împerechează cu timina, deci A = T.

Calculul numărului de nucleotide cu adenină:

• numărul nucleotidelor cu C și G: 248 + 248 = 496;
• numărul nucleotidelor cu A și T: 912 - 496 = 416;
• deoarece A = T, rezultă A = 416 : 2 = 208.

Numărul de nucleotide cu adenină este 208.

Calculul legăturilor duble și triple:

• perechile A-T sunt în număr de 208; acestea sunt perechi unite prin două legături de hidrogen, deci există 208 legături duble A-T, adică 208 x 2 = 416 legături de hidrogen în perechile A-T;
• perechile C-G sunt în număr de 248; acestea sunt perechi unite prin trei legături de hidrogen, deci există 248 legături triple C-G, adică 248 x 3 = 744 legături de hidrogen în perechile C-G.

Calculul numărului de codoni din ARN-ul mesager:

• ADN-ul bicatenar are 912 : 2 = 456 perechi de nucleotide;
• prin transcripție, pe baza unei catene de ADN se formează un ARNm cu 456 nucleotide;
• un codon este alcătuit din 3 nucleotide, deci numărul codonilor este 456 : 3 = 152.

ARN-ul mesager format conține 152 codoni.

c)

Cerință propusă: Stabiliți numărul total de legături de hidrogen din fragmentul de ADN bicatenar.

Rezolvare:

• în perechile A-T sunt 208 x 2 = 416 legături de hidrogen;
• în perechile C-G sunt 248 x 3 = 744 legături de hidrogen;
• numărul total este 416 + 744 = 1160.

Fragmentul de ADN bicatenar conține 1160 legături de hidrogen.

B

a)

Pacientul cu grupa sanguină A poate primi, în sistemul ABO, sânge de la donatori cu grupele A și O.

Pacientul cu grupa sanguină AB poate primi sânge de la donatori cu grupele O, A, B și AB.

Dintre donatorii prezentați la spital, cu grupele O, A, AB, donatorii comuni pentru cei doi pacienți sunt cei cu grupele O și A.

b)

În cazul unei transfuzii incompatibile din punctul de vedere al sistemului Rh, pot apărea aglutinarea și hemoliza hematiilor, cu reacție transfuzională gravă. De exemplu, un primitor Rh negativ care primește sânge Rh pozitiv poate forma anticorpi anti-Rh.

c)

Pacientul cu grupa sanguină A are în plasmă aglutinina beta/anti-B.

d)

Cerință propusă: Precizați aglutinogenele prezente pe hematiile pacientului cu grupa sanguină AB.

Rezolvare: pacientul cu grupa sanguină AB are pe hematii aglutinogenele A și B și nu are aglutinine anti-A sau anti-B în plasmă.

SUBIECTUL al III-lea

1.

a)

Din punct de vedere topografic, sistemul nervos se clasifică în:

• sistem nervos central, alcătuit din encefal și măduva spinării;
• sistem nervos periferic, alcătuit din nervi cranieni, nervi spinali și ganglioni nervoși.

b)

Două deosebiri dintre sistemul nervos somatic și sistemul nervos vegetativ sunt:

• sistemul nervos somatic coordonează relația organismului cu mediul extern și controlează contracția mușchilor scheletici, în mare parte voluntar; sistemul nervos vegetativ coordonează activitatea organelor interne, a glandelor, a mușchiului cardiac și a mușchilor netezi, involuntar;
• calea eferentă somatică are, de regulă, un singur neuron motor de la sistemul nervos central la efector, iar calea eferentă vegetativă are doi neuroni, preganglionar și postganglionar, cu sinapsă într-un ganglion vegetativ.

c)

Clasificarea căilor de conducere medulare

1. Căile de conducere medulare se clasifică în căi ascendente/senzitive, căi descendente/motorii și căi de asociație.
2. Căile ascendente conduc impulsuri nervoase de la receptori spre encefal, iar căile descendente conduc comenzi motorii de la encefal spre centrii medulari și efectori.

Segmentul periferic al analizatorului auditiv

1. Segmentul periferic al analizatorului auditiv este reprezentat de receptorii auditivi din organul Corti, localizat în melcul membranos al urechii interne.
2. Celulele auditive ciliate transformă vibrațiile mecanice în impulsuri nervoase, care sunt transmise spre centrii nervoși prin ramura cohleară a nervului vestibulocohlear.

2.

a)

Alte trei sisteme de organe care participă la realizarea funcțiilor de nutriție sunt:

• sistemul digestiv;
• sistemul respirator;
• sistemul circulator.

b)

Trei afecțiuni ale sistemului excretor sunt:

• cistita;
• nefrita/glomerulonefrita;
• litiaza renală.

c)

Minieseu: Formarea urinei

Șase noțiuni specifice: nefron, ultrafiltrare glomerulară, urină primară, reabsorbție tubulară, secreție tubulară, urină finală.

Formarea urinei are loc la nivelul nefronului și începe prin ultrafiltrare glomerulară, proces în care o parte din plasma sanguină trece din capilarele glomerulare în capsula Bowman, formând urina primară. Pe parcursul tubilor renali, prin reabsorbție tubulară, substanțe utile precum apa, glucoza, aminoacizii și unii ioni trec din filtrat în sânge. Prin secreție tubulară, unele substanțe, precum ionii de hidrogen, ionii de potasiu, amoniacul și anumite medicamente, sunt eliminate activ din sânge în tubul urinifer. În urma acestor procese rezultă urina finală, care ajunge prin tubii colectori, calice, bazinet și uretere la vezica urinară.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

• Completitudine: toate cerințele din subiectele I, II și III sunt rezolvate în ordinea din enunț, inclusiv cerințele suplimentare formulate la subiectul al II-lea.
• Acuratețe științifică: răspunsurile folosesc corect noțiunile de anatomie, fiziologie, genetică și ecologie umană cerute la nivel de liceu.
• Terminologie: sunt utilizate denumiri adecvate, precum ARNr, ARNt, codon, transcripție, aglutinină anti-B, sistem nervos central, sistem nervos periferic, nefron și ultrafiltrare glomerulară.
• Calcule și justificări: problema de genetică include etapele pentru complementaritatea bazelor azotate, calculul nucleotidelor cu adenină, al legăturilor A-T și C-G și al codonilor din ARNm; problema de transfuzie include compatibilitatea ABO și Rh.
• Minieseu: minieseul despre formarea urinei include șase noțiuni specifice și le integrează coerent într-un text de patru fraze.
• Verdict final: soluția este completă, coerentă și formulată pentru punctaj maxim.