Soluții BAC Bio B2 (Anatomie) 2018 · Simulare

SUBIECTUL I

A

Venele cave se deschid în atriul drept al inimii și transportă sânge venos.

B

Două disfuncții endocrine sunt:

• Diabetul zaharat - se caracterizează prin hiperglicemie, frecvent asociată cu deficit de insulină sau cu utilizarea ineficientă a insulinei de către celule.
• Boala Basedow-Graves - se caracterizează prin hipersecreție de hormoni tiroidieni, putând produce exoftalmie, tahicardie și scădere în greutate.

C

1. b) membrului superior
2. c) gâtului
3. a) secretă hormoni
4. c) prolactina
5. d) secretă un suc digestiv lipsit de enzime

D

1. F - Celulele cu conuri au rol în deosebirea culorilor.
2. A
3. F - Pepsina face parte din compoziția chimică a sucului gastric.

SUBIECTUL al II-lea

A

a)

O asemănare între funcția autocatalitică și funcția heterocatalitică ale ADN-ului este că ambele se bazează pe informația genetică înscrisă în succesiunea nucleotidelor din ADN.

O deosebire este că funcția autocatalitică constă în replicarea ADN-ului, adică sinteza unor molecule de ADN identice cu molecula inițială, iar funcția heterocatalitică constă în sinteza altor molecule, în special ARN și proteine, pe baza informației din ADN.

b)

Fragmentul de ADN bicatenar are 90 nucleotide, dintre care 16 conțin guanină.

În ADN bicatenar se respectă complementaritatea bazelor azotate:

• A = T;
• G = C.

Dacă G = 16, atunci C = 16.

Numărul nucleotidelor cu adenină:

• A + T + G + C = 90;
• A + T + 16 + 16 = 90;
• A + T = 58;
• A = T, deci A = 58 : 2 = 29.

Fragmentul conține 29 nucleotide cu adenină.

Numărul legăturilor duble și triple:

• între A și T sunt 29 perechi, deci 29 legături duble; ca punți de hidrogen, 29 x 2 = 58 legături de hidrogen;
• între G și C sunt 16 perechi, deci 16 legături triple; ca punți de hidrogen, 16 x 3 = 48 legături de hidrogen.

Secvența complementară:

• catena dată: 3’-TCCAGG-5’;
• catena complementară: 5’-AGGTCC-3’.

c)

Cerință propusă: Determinați numărul de codoni ai moleculei de ARNm transcrise de pe una dintre catenele fragmentului de ADN, presupunând că fragmentul este integral codant, fără introni, și că se transcrie întreaga catenă.

Rezolvare:

• fragmentul de ADN este bicatenar și are 90 nucleotide;
• o catenă are 90 : 2 = 45 nucleotide;
• ARNm transcris de pe această catenă va avea 45 nucleotide;
• un codon este format din 3 nucleotide;
• 45 : 3 = 15 codoni.

Molecula de ARNm conține 15 codoni.

B

a)

Pacientul are grupa sanguină A Rh negativ. Două exemple de grupe sanguine ale unor potențiali donatori sunt:

• A Rh negativ - este compatibil deoarece are același antigen ABO ca pacientul și nu are antigen Rh(D);
• O Rh negativ - este compatibil deoarece eritrocitele de grup O nu au aglutinogene A sau B, iar Rh negativ nu prezintă antigen Rh(D).

Motivație: pacientul cu grupa A are aglutinogen A pe eritrocite și aglutinină anti-B în plasmă; de aceea poate primi, pentru transfuzie cu cantitate mică de sânge, eritrocite care nu aduc antigen B. Fiind Rh negativ, pacientul trebuie să primească sânge Rh negativ pentru a evita incompatibilitatea Rh.

b)

Antigenul caracteristic sistemului ABO pentru grupa pacientului este aglutinogenul A. Pacientul fiind Rh negativ, eritrocitele sale nu prezintă antigenul Rh(D).

c)

În cazul transfuziei cu sânge Rh pozitiv la un pacient Rh negativ, antigenul Rh(D) al donatorului poate determina imunizarea pacientului și formarea de anticorpi anti-Rh. La contact ulterior cu sânge Rh pozitiv se poate produce reacție transfuzională, cu aglutinarea și hemoliza eritrocitelor donatorului.

d)

Cerință propusă: Precizați aglutinina din sistemul ABO prezentă în plasma pacientului.

Rezolvare: Pacientul are grupa sanguină A, deci în plasma sa se află aglutinina beta, numită și anti-B.

SUBIECTUL al III-lea

1

a)

O afecțiune respiratorie este tuberculoza pulmonară.

Două măsuri de prevenire sunt:

• vaccinarea BCG și respectarea programelor de control medical;
• evitarea contactului apropiat cu persoanele bolnave netratate și respectarea regulilor de igienă respiratorie.

b)

Diafragma are rol în realizarea ventilației pulmonare deoarece este principalul mușchi inspirator. Prin contracție, diafragma coboară și mărește volumul cutiei toracice, ceea ce determină scăderea presiunii intrapulmonare și intrarea aerului în plămâni.

c)

Schimbul de gaze la nivel pulmonar:

1. Oxigenul difuzează din aerul alveolar în sângele capilarelor pulmonare, deoarece presiunea parțială a oxigenului este mai mare în alveole decât în sângele venos.
2. Dioxidul de carbon difuzează din sângele capilarelor pulmonare în aerul alveolar, deoarece presiunea parțială a dioxidului de carbon este mai mare în sângele venos decât în alveole.

Capacitatea vitală:

1. Capacitatea vitală reprezintă volumul maxim de aer care poate fi eliminat printr-o expirație forțată după o inspirație forțată.
2. Capacitatea vitală este egală cu suma dintre volumul curent, volumul inspirator de rezervă și volumul expirator de rezervă.

2

a)

O asemănare între sistemul nervos somatic și sistemul nervos vegetativ este că ambele participă la coordonarea funcțiilor organismului prin transmiterea influxului nervos.

O deosebire este că sistemul nervos somatic coordonează relația organismului cu mediul și activitatea voluntară a mușchilor scheletici, iar sistemul nervos vegetativ coordonează activitatea involuntară a organelor interne, a mușchilor netezi, a miocardului și a glandelor.

b)

Segmentul periferic al unui analizator este receptorul. Rolul lui este de a recepționa stimulul specific, de a transforma energia acestuia în influx nervos și de a transmite informația către segmentul intermediar al analizatorului.

c)

Noțiuni specifice: măduva spinării, substanță albă, fascicul gracil Goll, fascicul cuneat Burdach, tract spinotalamic, tract spinocerebelos.

Căile de conducere medulare ascendente

Căile de conducere medulare ascendente sunt fascicule senzitive din substanța albă a măduvei spinării, care conduc influxuri nervoase de la receptori spre encefal. Fasciculul gracil Goll și fasciculul cuneat Burdach conduc sensibilitatea tactilă fină și sensibilitatea proprioceptivă conștientă spre bulb, apoi spre talamus și scoarța cerebrală. Tractul spinotalamic conduce sensibilitatea termică, dureroasă și tactilă grosieră spre talamus, iar tractul spinocerebelos conduce sensibilitatea proprioceptivă inconștientă spre cerebel, contribuind la reglarea tonusului muscular și la coordonarea mișcărilor.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

• Toate subiectele și subpunctele sunt rezolvate în ordinea cerută.
• Itemii cu alegere multiplă au răspunsuri unice și corecte.
• Afirmațiile false sunt corectate parțial, fără formulări prin negație.
• Problemele de genetică și transfuzie includ pașii de calcul, justificările și cerințele suplimentare formulate și rezolvate.
• Terminologia folosită este adecvată programei de anatomie, fiziologie umană, genetică și ecologie umană pentru clasele XI-XII.
• Minieseul include șase noțiuni specifice și un text coerent de trei fraze.
• Verdict final: soluția este completă și urmărește obținerea punctajului maxim.