Actualizat pe 1 iulie 2026
BAC Matematică M1 Subiectul 3 rezolvare: tipare, formule și exemple pentru mate-info
Ghid pentru BAC Matematică M1 Subiectul 3: pași de rezolvare, formule, exemple cu derivate și integrale, plus greșeli de evitat.
Pentru bac matematica M1 subiectul 3 rezolvare, cheia nu este să memorezi o singură variantă, ci să recunoști tiparele de analiză matematică. La M1, Subiectul III valorează 30 de puncte și are, de regulă, două probleme: una cu funcții, derivate, monotonie, tangente sau asimptote, iar alta cu primitive, integrale definite și proprietăți ale integralelor. Dacă scrii domeniul, formula, calculul intermediar și concluzia, poți obține punctaj chiar și când nu rezolvi perfect cerința finală.
Pe scurt
| Ce apare des | Ce scrii prima dată | Ce urmărește baremul |
|---|---|---|
Funcții cu ln, e^x, radicali sau fracții |
Domeniul și restricțiile | Condiții corecte înainte de derivare |
| Derivate | Formula folosită și calculul complet | Derivata corectă și simplificarea ei |
| Monotonie și extreme | Semnul lui f'(x) |
Tabel de semn și concluzie |
| Tangentă | f(a), f'(a), apoi formula tangentei |
Valori intermediare vizibile |
| Integrale | Primitiva, apoi Leibniz-Newton | Evaluarea la capetele intervalului |
| Inegalități | Funcție auxiliară sau comparație de integranzi | Justificare, nu doar rezultat |
Subiectul III pare greu fiindcă amestecă analiza cu algebră de liceu. Derivata sau integrala poate fi corectă, dar punctele se pierd la factorizare, semn, logaritmi, radicali, fracții sau evaluarea limitelor.
Ce este Subiectul III la Matematică M1
Subiectul III la Matematică M1 este partea de analiză matematică din proba pentru profilul mate-info. Programa M_mate-info se aplică, conform programei oficiale, filierei teoretice, profil real, specializarea matematică-informatică, și filierei vocaționale, profil militar, specializarea matematică-informatică.
În modelele și subiectele recente, structura generală este de 3 ore, toate subiectele obligatorii, 10 puncte din oficiu și 90 de puncte distribuite în trei subiecte de câte 30 de puncte. Subiectul III are două probleme mari, fiecare împărțită de obicei în a), b), c), câte 5 puncte pe subpunct.
Practic, te interesează două blocuri:
- Funcții și derivate: domeniu, limite, continuitate, derivabilitate, tangentă, monotonie, extreme, concavitate, convexitate, asimptote, reprezentare grafică.
- Primitive și integrale: primitive, integrale definite, formula Leibniz-Newton, integrare prin părți, schimbare de variabilă, arii, volume de rotație și unele limite cu integrale.
Cum este punctat Subiectul III
Subiectul III valorează 30 de puncte. În forma uzuală, ai două probleme de câte 15 puncte, iar fiecare problemă are trei subpuncte de câte 5 puncte.
| Subpunct | Ce cere frecvent | Cum îl abordezi |
|---|---|---|
| a) | Calcul direct: derivată, primitivă, integrală, verificare | Scrie formula și calculele complet |
| b) | Interpretare: monotonie, tangentă, asimptotă, transformare | Folosește rezultatul de la a) |
| c) | Sinteză: inegalitate, parametru, număr de soluții, limită | Caută legătura cu a) și b) |
Baremele oficiale pot acorda puncte intermediare. La monotonie, de exemplu, punctajul poate veni din derivată, semn și concluzia pe intervale. Dacă scrii doar „funcția este crescătoare”, fără calcul, pierzi pași punctabili.
Pentru „Arătați că”, nu copia forma din enunț. Trebuie să pornești de la expresia inițială, să aplici formula potrivită și să simplifici până ajungi la forma cerută.
Ce capitole trebuie să știi pentru Subiectul III M1
Pentru funcții, repetă prioritar domeniul de definiție, regulile de derivare, semnul derivatei, tangenta, limitele, asimptotele, extremele și ideile de concavitate sau convexitate. Pentru integrale, concentrează-te pe primitive uzuale, Leibniz-Newton, liniaritate, aditivitate, monotonie, integrare prin părți și schimbare de variabilă la nivel de BAC.
Algebra contează la fel de mult ca formula. Fără factorizări, semne, fracții, ln, e^x și radicali, rezolvarea se blochează chiar dacă ideea de analiză este bună.
Tiparul 1: funcție, domeniu, derivată, semn
Pentru o problemă cu funcție, ordinea sigură este aceasta:
- Stabilește domeniul. Pentru
ln u, ai nevoie deu > 0. Pentru radical de ordin par, ai nevoie deu >= 0. Pentru fracție, numitorul trebuie să fie diferit de zero. - Calculează derivata. Alege regula potrivită: sumă, produs, cât sau funcție compusă.
- Factorizează derivata. Semnul se citește mai ușor din factori decât dintr-o expresie dezvoltată.
- Studiază semnul lui
f'(x). Separă factorii care schimbă semnul de factorii mereu pozitivi. - Scrie concluzia. Dacă
f'(x) > 0, funcția este crescătoare. Dacăf'(x) < 0, funcția este descrescătoare.
Formule folosite des:
| Situație | Formula |
|---|---|
| Putere | (x^n)' = n*x^(n-1) |
| Sumă | (u+v)' = u' + v' |
| Produs | (uv)' = u'v + uv' |
| Cât | (u/v)' = (u'v - uv') / v^2 |
| Exponențială compusă | (e^u)' = u'e^u |
| Logaritm compus | (ln u)' = u'/u, cu u > 0 |
| Radical | (sqrt(u))' = u'/(2sqrt(u)), unde expresia are sens |
Exemplu scurt cu logaritm
Fie f(x)=ln(x^2+x+1).
- Verificăm domeniul:
x^2+x+1are discriminantul1-4=-3, deci este pozitiv pentru oricexreal. Domeniul esteR. - Folosim formula
(ln u)' = u'/u, undeu=x^2+x+1. - Calculăm
u'=2x+1. - Rezultă:
f'(x)=(2x+1)/(x^2+x+1).
Verificare rapidă: numitorul este pozitiv pentru orice x, deci semnul derivatei depinde doar de 2x+1. Acest lucru ajută imediat la monotonie.
Tiparul 2: tangentă, limite și asimptote
Pentru tangenta la grafic în punctul de abscisă a, folosește formula:
y - f(a) = f'(a)(x-a).
Pașii sunt mereu aceiași:
- Calculezi
f(a). - Calculezi
f'(x). - Înlocuiești
x=ași obțiif'(a). - Scrii formula tangentei.
- Simplifici ecuația.
Nu sări peste f(a) și f'(a).
Pentru asimptote, identifică mai întâi tipul cerut:
| Tip de asimptotă | Ce verifici |
|---|---|
| Verticală | Limite laterale în punctele excluse din domeniu |
| Orizontală | lim f(x)=l la +inf sau -inf, apoi y=l |
| Oblică | m = lim f(x)/x, n = lim(f(x)-mx), apoi y=mx+n |
Regula lui l'Hospital apare în programa M1 pentru forme de tip 0/0 și inf/inf. Folosește-o doar când forma este potrivită și notează întâi forma nedeterminată.
Tiparul 3: monotonie, extreme și număr de soluții
O cerință de monotonie nu se rezolvă prin încercări de valori. Se rezolvă prin semnul derivatei.
Exemplu: dacă ai ajuns la
f'(x)=x(x-2)/(x^2+1),
atunci x^2+1 > 0 pentru orice x. Semnul lui f'(x) vine din x(x-2).
| Interval | Semnul lui x |
Semnul lui x-2 |
Semnul lui f'(x) |
Concluzie |
|---|---|---|---|---|
(-inf,0) |
minus | minus | plus | crescătoare |
(0,2) |
plus | minus | minus | descrescătoare |
(2,+inf) |
plus | plus | plus | crescătoare |
Rezultă că funcția are un maxim local în x=0 și un minim local în x=2, dacă funcția este definită în aceste puncte.
Pentru număr de soluții ale unei ecuații de forma f(x)=m, nu încerca mereu să rezolvi ecuația direct. De multe ori, folosești monotonia, valorile extreme și intersecțiile graficului cu dreapta y=m.
Tiparul 4: inegalități cu funcții
Pentru o inegalitate de tipul f(x) >= 0, metoda standard este:
- Definești funcția auxiliară
g(x)=f(x). - Studiezi derivata
g'(x). - Găsești monotonia și eventual minimul.
- Verifici valoarea minimă.
- Scrii concluzia pentru toate valorile cerute ale lui
x.
De ce facem asta? Pentru că o inegalitate globală se demonstrează mai ușor dacă arăți că funcția are un minim nenegativ sau un maxim nepozitiv.
La subpunctul c), caută întâi legătura cu a) și b). Un minim găsit la b) poate rezolva o inegalitate de la c), iar monotonia poate decide numărul de soluții.
Tiparul 5: primitive și integrale definite
La problema cu primitive și integrale, ordinea sigură este:
- Identifici forma integrandului.
- Alegi formula de primitivare.
- Scrii primitiva generală, cu
+Cdacă este integrală nedefinită. - Dacă ai integrală definită, aplici Leibniz-Newton.
- Evaluezi atent la limita superioară și la limita inferioară.
Formule utile:
| Integrand | Primitivă |
|---|---|
x^n, n != -1 |
x^(n+1)/(n+1)+C |
1/x |
`ln |
e^x |
e^x+C |
e^(ax+b) |
(1/a)e^(ax+b)+C, dacă a != 0 |
u'/u |
`ln |
Formula Leibniz-Newton:
int_a^b f(x) dx = F(b)-F(a), dacă F'=f.
La integralele definite, constanta C nu mai contează, deoarece se reduce la scădere. La primitive nedefinite sau la cerințe cu o condiție de tip F(a)=b, constanta este obligatorie.
Exemplu rezolvat de funcție cu derivată și monotonie
Luăm funcția:
f(x)=ln(x^2+x+1).
Pasul 1: domeniul
Trebuie să avem x^2+x+1 > 0.
Discriminantul este Delta = 1-4 = -3. Cum coeficientul lui x^2 este pozitiv, expresia este pozitivă pentru orice x real.
Domeniul: D=R.
Pasul 2: derivata
Folosim (ln u)' = u'/u, cu u=x^2+x+1.
u'=2x+1, deci:
f'(x)=(2x+1)/(x^2+x+1).
Pasul 3: semnul derivatei
Numitorul este pozitiv pentru orice x. Semnul vine din 2x+1.
2x+1=0 înseamnă x=-1/2.
| Interval | Semnul lui 2x+1 |
Semnul lui f'(x) |
Concluzie |
|---|---|---|---|
(-inf,-1/2) |
minus | minus | descrescătoare |
(-1/2,+inf) |
plus | plus | crescătoare |
Pasul 4: minimul
Funcția scade până la x=-1/2 și crește după aceea, deci are minim în x=-1/2.
Calculăm:
f(-1/2)=ln(1/4-1/2+1)=ln(3/4).
Rezultat final: funcția este descrescătoare pe (-inf,-1/2), crescătoare pe (-1/2,+inf) și are minimul ln(3/4) în x=-1/2.
Verificare rapidă
Pentru x=0, avem f'(0)=1, deci funcția trebuie să fie crescătoare în jurul lui 0. Acest lucru se potrivește cu tabelul, deoarece 0 este în intervalul (-1/2,+inf).
Exemplu rezolvat de primitivă și integrală
Fie f(x)=4x+1/x, pe intervalul (0,+inf).
Cerința 1: determină primitiva F cu proprietatea F(1)=2
Primul termen:
int 4x dx = 2x^2.
Al doilea termen:
int 1/x dx = ln x, deoarece lucrăm pe (0,+inf).
Primitiva generală este:
F(x)=2x^2+ln x+C.
Folosim condiția F(1)=2:
F(1)=2*1^2+ln 1+C=2+0+C.
Deci:
2+C=2, de unde C=0.
Rezultat final: F(x)=2x^2+ln x.
Cerința 2: calculează int_1^e (4x+1/x) dx
Folosim primitiva găsită:
int_1^e (4x+1/x) dx = [2x^2+ln x]_1^e.
Evaluăm la limita superioară:
2e^2+ln e = 2e^2+1.
Evaluăm la limita inferioară:
2*1^2+ln 1 = 2.
Scădem:
(2e^2+1)-2 = 2e^2-1.
Rezultat final: int_1^e (4x+1/x) dx = 2e^2-1.
Verificare rapidă
Pe intervalul [1,e], funcția 4x+1/x este pozitivă. Integrala trebuie să fie pozitivă, iar 2e^2-1 este pozitiv. Rezultatul are sens.
Inegalități și limite cu integrale
Pentru inegalități cu integrale, nu începe prin a integra direct dacă nu ai o primitivă simplă. De multe ori, metoda este compararea integranzilor:
Dacă pe [a,b] ai f(x) <= g(x), atunci:
int_a^b f(x) dx <= int_a^b g(x) dx.
În redactare, arăți întâi că inegalitatea dintre integranzi este adevărată pe interval, apoi aplici monotonia integralei și scrii concluzia cerută.
Pentru limite cu integrale, citește atent forma. Unele cerințe folosesc o medie integrală sau o estimare pe interval. Nu aplica formule avansate fără să verifici dacă sunt cerute de nivelul BAC.
Cum scrii rezolvarea ca să iei punctaj parțial
La Subiectul III, redactarea matematică trebuie să fie vizibilă. Nu este suficient să ai rezultatul corect în minte.
Scrie așa:
- Condiții: domeniul, intervalul, restricțiile.
- Formula: regula de derivare, formula tangentei, Leibniz-Newton sau proprietatea integralei.
- Înlocuire: valorile din enunț puse în formulă.
- Calcul: simplificări intermediare, nu doar rezultatul.
- Concluzie: răspunsul exact la cerință.
Pentru barem, un calcul parțial corect poate conta doar dacă este pe foaie. Baremurile oficiale menționează că metodele corecte alternative se punctează, dar soluția trebuie să fie coerentă și justificată.
Ce înveți prioritar dacă ai puțin timp
Dacă nu mai ai mult timp până la probă, începe cu subpunctele a). Prioritatea practică este: derivate pentru funcții compuse, domenii pentru ln, radicali și fracții, semnul derivatei, tangenta, primitive uzuale, Leibniz-Newton și proprietăți simple ale integralei definite.
După fiecare exercițiu, verifică baremul și notează unde ai pierdut puncte: domeniu, derivată, semn, concluzie, primitivă sau evaluare.
Greșeli frecvente la Subiectul III M1
- Nu verifici domeniul înainte de derivare.
- Uiți factorul
u'laln u,e^usausqrt(u). - Dezvolți expresii prea mult și nu mai poți studia semnul.
- Confunzi semnul lui
f'cu semnul luif. - La tangentă, folosești
f'(x)în loc def'(a). - La asimptote, verifici doar o limită, deși cerința cere limite laterale sau comportament la ambele infinituri.
- La primitive, uiți constanta
Ccând ai integrală nedefinită. - La integrale definite, uiți să scazi valoarea în limita inferioară.
- La inegalități cu integrale, nu precizezi intervalul pe care compari funcțiile.
- La subpunctul c), începi de la zero și ignori rezultatele de la a) și b).
Lista de verificare finală
Înainte să treci mai departe, verifică dacă ai scris:
- domeniul funcției sau intervalul de lucru;
- formula folosită;
- calculul derivatei sau al primitivei;
- tabelul de semn, dacă se cere monotonie;
- valorile
f(a)șif'(a), dacă se cere tangentă; - evaluarea
F(b)-F(a), dacă se cere integrală definită; - concluzia exactă pentru cerință;
- legătura cu rezultatele anterioare, mai ales la subpunctul c).
Întrebări frecvente
Ce se dă la Subiectul 3 la BAC Matematică M1?
Apar cerințe de analiză matematică: funcții, derivate, limite, asimptote, monotonie, extreme, primitive, integrale definite și proprietăți ale integralelor.
Câte puncte are Subiectul III la Matematică M1?
Subiectul III are 30 de puncte. De regulă, este format din două probleme de câte 15 puncte, iar fiecare problemă are trei subpuncte de câte 5 puncte.
Este Subiectul III doar analiză matematică?
Tema principală este analiza matematică, dar rezolvarea cere multă algebră: factorizări, semne, fracții, logaritmi, exponențiale, radicali și simplificări.
Ce formule trebuie să știu pentru Subiectul III M1?
Prioritare sunt regulile de derivare, formula tangentei, primitivele uzuale și formula Leibniz-Newton.
Cum rezolv cerințele cu „Arătați că”?
Pornești de la expresia dată, aplici formula potrivită și simplifici pas cu pas până ajungi la forma din enunț. Nu este suficient să copiezi rezultatul cerut.
Cum iau punctaj parțial la Subiectul III?
Scrie pașii intermediari: domeniu, formulă, calcul, tabel de semn și concluzie. Un rezultat final fără justificare poate pierde puncte importante.
Ce învăț prima dată: derivate sau integrale?
Începe cu derivatele, deoarece apar frecvent în funcții, monotonie, extreme, tangente și inegalități. Apoi repetă primitivele și integralele definite.
Se poate lua notă de trecere fără Subiectul III?
Punctele din Subiectele I și II pot ajuta mult, dar nu este o strategie sigură să abandonezi complet Subiectul III. Subpunctele a) pot aduce puncte importante.
Surse și verificare
- Programa oficială BAC Matematică, edu.ro, pentru încadrarea M_mate-info și conținuturile de analiză: limite, derivabilitate, studiul funcțiilor, primitive și integrale.
- Subiecte examene naționale 2026, subiecte.edu.ro, pentru modele, subiecte și bareme oficiale.
- Modele de subiecte BAC 2026, probe scrise, pentru verificarea modelului M_mate-info și a baremului aferent.
- Baremurile oficiale trebuie consultate la fiecare variantă lucrată, deoarece arată punctajele intermediare și confirmă că metodele corecte alternative pot fi punctate.